Socrate, marele-nţelept,
De construit se apucase.
Dar cunoscuţii, pe nedrept,
Îi tot găseau mereu ponoase,
Căci oamenii-s croiţi pe prici.
Şi mulţi spuneau că li se pare
Că-s încăperile prea mici,
Când omul e atât de mare!
Socrate le-a răspuns, aici:
– Aşa cum sunt, de-aş fi măcar în stare
Să le ticsesc cu-adevăraţi amici!
Avea dreptate mare Socrate, aşadar.
Mulţi se numesc prieteni şi-n casă îţi apar;
Prietenia însă e lucru foarte rar.
