ZVONÍRE, zvoniri, s. f. Faptul de a (se) zvoni. – V. zvoni.ZVONÍRE, zvoniri, s. f. Faptul de a (se) zvoni; fig. adiere, șuier (de vânt).zvoníre (rar) s. f., g.-d. art. zvonírii; pl. zvonírizvoníre s. f., g.-d. art. zvonírii; pl. zvoníriZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.A SE ZVONÍ pers.3 se ~éște intranz. (despre știri, vorbe) A se răspândi sub formă de zvon. /Din zvonA ZVONÍ ~ésc 1. tranz. (obiecte de metal, de sticlă) A face să răsune. 2. intranz. (despre fenomene naturale)
A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a susura; a murmura; a fremăta; a șopti. /Din zvonZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. (Despre vești, știri, vorbe) A se răspândi, a se comunica; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape) A susura, a murmura. – Din zvon.zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscăZVONÍ vb. v. afirma.ZVONÍ vb. v. bate, clipoci, dăngăni, mur-mura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.zvoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zvoneáscă