ZVECUÍRE, zvecuiri, s. f. Acțiunea de a zvecui și rezultatul ei. – V. zvecui.
ZVECUÍRE, zvecuiri, s. f. Acțiunea de a zvecui.
zvecuíre s. f., g.-d. art. zvecuírii; pl. zvecuíri
zvecuíre s. f., g.-d. art. zvecuírii; pl. zvecuíri
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.
A ZVECUÍ ~iésc tranz. (fețe de încălțăminte) A trage pe calapod. /Orig. nec.
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod.
zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă
zvecuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiésc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zvecuiáscă