ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. ◊ Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.
ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Zvârlire. ◊ Expr. Zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Din zvârli + suf. -(i)tură.
zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri
ZVÂRLITÚRĂ s. 1. v. aruncătură. 2. aruncătură.
zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri
ZVÂRLITÚRĂ ~i f. v. AZVÂRLITURĂ. /a zvârli + suf. ~tură
azvîrlitúră (sud) și zv- (nord) f., pl. ĭ. Rezultatu azvîrliriĭ: o distanță de treĭ azvîrliturĭ de băț.