ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Din zvârcoli + suf.
-(i)tură.zvârcolitúră (reg.) s. {., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúriZVÂRCOLITÚRĂ s. v. zbatere.zvârcolitúră s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri