ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Din zvârcoli + suf. -(i)tură.
zvârcolitúră (reg.) s. {., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri
ZVÂRCOLITÚRĂ s. v. zbatere.
zvârcolitúră s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri