ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.
ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. Zvârcolire. – Din zvârcoli + suf. -eală.
zvârcoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. zvărcolélii; pl. zvârcoléli
ZVÂRCOLEALĂ s. v. zbatere.
zvârcoleálă s. f., g.-d. art. zvârcolélii; pl. zvârcoléli
ZVÂRCOLEÁLĂ ~éli f. 1) v. A SE ZVÂRCOLI. 2) Mișcare bruscă și convulsivă. /a se zvârcoli + suf. ~eală