ZURUÍT, zuruituri, s. n. Zornăit. – V. zurui.
ZURUÍT, zuruituri, s. n. Zornăit. – V. zurui.
zuruít s. n., pl. zuruíturi
ZURUÍT s. v. zornăit.
zuruít s. n., pl. zuruíturi
ZURUÍ, zuruiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Prez. ind. și: zúrui. – Var.: zurăí vb. IV] – Zur + suf. -ui.
A ZURUÍ ~iésc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zornăi. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zornăi. [Și zúrui] /zur + suf. ~ui
ZURUÍT ~uri n. 1) v. A ZURUI. 2) Zgomot produs de obiectele de metal sau de sticlă la lovire, cădere sau rostogolire; zăngănit; zornăit; zdrăngănit. /v. a zurui
ZURUÍ, zuruiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Var.: zurăi vb. IV] – Din zur.
zuruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zúrui, imperf. 3 sg. zuruiá conj. prez. 3 să zúruie
ZURUÍ vb. v. zornăi.
zuruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zuruiésc / zúruie, imperf. 3 sg. zuruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zuruiáscă / zúruie