ZURGĂLẮU, zurgălăi, s. m. (Mai ales la pl.) Glob metalic cu una sau mai multe găurele și cu o bilă în interior, care sună la cea mai ușoară mișcare sau atingere; clopoțel. – Cf. magh. zörögni.
ZURGĂLẮU, zurgălăi, s. m. Clopoțel de forma unui mic glob de alamă, cu una sau mai multe găurele în corpul lui și cu o bilă în interior, care sună la atingere sau prin agitare. [Var.: zurgalắu s. m.] – Comp. magh. zörgeni.
zurgălắu s. m., art. zurgălắul; pl. zurgălắi, art. zurgălăíi
ZURGĂLĂU s. clopoțel, (rar) zdrăngănel. (Cai cu ~i.)
zurgălău s. m., art. zurgălăul; pl. zurgălăi, art. zurgălăii
ZURGĂLẮU ~i m. mai ales la pl. Clopoțel de metal, de formă sferică, cu găurele și cu o bilă înăuntru, care sună când este mișcat. /cf. ung. zörögni