ZUMZĂÍ, pers. 3 zúmzăie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre albine) A produce un sunet caracteristic când zboară; a bâzâi, a zâzâi. – Zum + z[um] + suf. -ăi.
ZUMZĂÍ, pers. 3 zúmzăie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre albine) A produce un zgomot caracteristic, când zboară; a bâzâi. – Onomatopee.
ZUMZĂÍ, zúmzăi, vb. IV. Intranz. (~; prin analogie despre diverse obiecte în mișcare repede) ~, a zbârnâi.
zumzăí (a ~) vb., ind. prez. 3 zúmzăie, imperf. 3 sg. zumzăiá; conj. prez. 3 să zúmzăie
ZUMZĂÍ vb. a bâzâi, a zbârnâi, a zâzâi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi, (Transilv. și Ban.) a vâjâi. (Albinele ~.)
zumzăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. zúmzăie, imperf. 3 sg. zumzăiá
A ZUMZĂÍ pers.3 zúmzăie intranz. 1) (despre unele insecte) A produce sunete prelungi, caracteristice speciei, în timpul zborului; a face „zummm”; a bâzâi. /Onomat.