ZULÚF, zulufi, s. m. Șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, cârlionț. – Din tc. zülüf, ngr. zulúfi.
ZULÚF, zulufi, s. m. Cârlionț. – Tc. zülüf (bg. zuluf).
zulúf s. m., pl. zulúfi
ZULÚF s. v. buclă.
zulúf (-fi), s. m. – Buclă, cîrlionț. – Mr. dzuluf, zăluf, țaluf. Tc. (per.) zülüf (Roesler 592; Șeineanu, II, 392; Lokotsch 2230; Ronzevalle 96), cf. ngr. τσουλούφι, bg. zuluf, culuf. Din ultimul cuvînt provine țuluc, s. m. (smoc), în Mold. – Der. zulufat, adj. (cu zulufi).
zulúf s. m., pl. zulúfi
ZULÚF ~i m. Șuviță de păr, răsucită în formă de spirală; cârlionț; buclă. /turc. zülüf, ngr. zulúfi