ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tură.ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. – Din zornăi + suf. -(i)tură.zornăitúră (-nă-i-) s. f., g.-d. art. zornăitúrii
; pl. zornăitúriZORNĂITÚRĂ s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăit, zuruială, zuruit, zuruitură. (~ de lanțuri.)zornăitúră s. f., g.-d. art. zornătúrii; pl. zornăitúri