ZOOFÍT, zoofite, s. n. (La pl.) Încrengătură care cuprinde animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. zoophyte.
ZOOFÍT s.n. Denumire dată unor animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; fitozoar; (la pl.) încrengătură cuprinzând aceste animale. [ fr. zoophyte, cf. gr. zoon – animal, phyton – plantă].
ZOOFÍT, zoofite, s. n. (Ieșit din uz) Celenterat. [Pl. și: (m.) zoofiți] – Fr. zoophyte.
ZOOFÍT, zoofite, s. n. Denumire dată altădată celenteratelor; (la pl.) încrengătură din care fac parte aceste animale. – Pl. și: (m.) zoofíți.
zoofít s. n., pl. zoofíte
ZOOFÍT s. (ZOOL.) fitozoar.
zoofít s. n., pl. zoofíte
ZOOFÍT ~e n. 1) la pl. Încrengătură de animale inferioare care se aseamănă după formă cu plantele. 2) Animal din această încrengătură. /fr. zoophyte
celenterát, -ă adj. și s. (vgr. kotlos, cav, și énteron, intestin). Zool. N. pl. (subînț. animal). Animal cu o singură cavitate, care reprezentă [!] prima cavitate digestivă formată direct din oŭ, ca polipiĭ (idra, meduza, coraliŭ, gorgona și sifonoforiĭ): celenteratele formează o ramură a regnuluĭ animal. – În ainte [!] se zicea zoofit.