ZÓDIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului (1); p. gener. constelație, planetă. ♦ Interval de timp determinat când Soarele se află într-un astfel de sector. 2. Constelație corespunzând unei anumite luni a anului în care se naște cineva și având, după unele credințe, o influență (bună sau rea) asupra destinului acestuia; interval de timp corespunzător; p. ext. destin, ursită. ◊ Expr. (Glumeț) A se naște în zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A sa naște în zodia rațelor = a fi mereu însetat. A-i da (cuiva) în zodii = a-i prezice cuiva soarta, viitorul după poziția stelelor. 3. (Rar) Ursitoare. – Din ngr. zódhion.
ZÓDIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului (1); p. ext. constelație, planetă. ♦ Fig. Interval de timp determinat. 2. Constelație corespunzând unei anumite luni a anului în care se naște cineva și având, după credințele superstițioase, o influență (bună sau rea) asupra destinului acestuia; p. ext. destin, soartă, ursită. ◊ Expr. A se naște într-o zodie bună (sau rea, a norocului, norocoasă etc.) = a avea un destin bun (sau rău, norocos etc.). (Glumeț) A se naște în zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A se naște în zodia rațelor = a fi mereu însetat. A-i da (cuiva) în zodii = a-i prezice (cuiva) soarta. 3. (Rar) Ursitoare. – Ngr. zodion.
ZÓDIE, zódii, s.f. ~ 2. ~; p. ext. destin, ursită. v. stea. ~ 3. (Rar, personificat) Ursitoare.
zódie (-di-e) s. f., art. zódia (-di-a), g.-d. art. zódiei; pl. zódii, art. zódiile (-di-i-)
ZÓDIE s. 1. zodiac, semn zodiacal. (Există 12 ~ii.) 2. constelație, semn. (Cele 12 ~ii ale zodiacului.) 3. zodia racului = (pop.) zodia cancerului. 4. (înv. și pop.) planetă. (În ce ~ te-ai născut?) 5. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită. (Așa i-a fost ~.)
ZÓDIE s. v. constelație, planetă.
zódie (-ii), s. f. – 1. Constelație zodiacală. – 2. Semn zodiacal. – 3. Almanah care cuprinde zodiacul. – 4. Destin, ursită. Mgr. ζώδιον, cf. bg. zodija (Murnu 60; cf. Vasmer, Gr., 149). – Der. zodiac, s. n. (zonă cerească în care se află constelațiile corespunzătoare lunilor anului), din ngr. ζωδιαϰος; zodiacal, adj., din fr. zodiacal; zodiar, s. n. (almanah zodiacal); zodier (var. zodiaș), s. m. (astrolog).
zódie s. f. (sil. -di-e), art. zódia (sil. -di-a), g.-d. art. zódiei; pl. zódii, art. zódiile (sil. -di-i-)
ZÓDIE ~i f. 1) Constelație a zodiacului. 2) Constelație ce corespunde lunii de naștere a unei persoane și care, conform superstițiilor, are o anumită influență asupra destinului acestuia. 3) fig. Forță supranaturală despre care se crede că determină dinainte derularea evenimentelor; destin; soartă; ursită. [G.-D. zodiei; Sil. -di-e] /ngr. zódión
CARTE DE ZÓDII s. v. rojdanic, zodiac, zodiar.
ZODIA CÁNCERULUI s. v. zodia racului.