ZOBÍRE, zobiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. – V. zobi.
zobíre (reg.) s. f., g.-d. art. zobírii; pl. zobíri
ZOBÍRE s. v. sfărâmare, stâlcire, strivire, turtire, zdrobire.
zobíre s. f., g.-d. art. zobírii; pl. zobíri
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma; a (se) zdrobi; a (se) strivi. ◊ Expr. (Tranz.) A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală. – Din zob.
ZOBÍ, zobésc, vb. IV. ~ ♦ Expr. A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală.
zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă
ZOBÍ vb. v. sfărâma, stâlci, strivi, turti, zdrobi.
zobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobésc, imperf. 3 sg. zobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zobeáscă