ZMÂNGĂLÍRE s. f. v. mâzgălire.ZMÂNGĂLÍ vb. IV. v. mâzgăli.ZMÂNGĂLÍ vb. IV. v. mâzgăli.ZMÂNGĂLÍ, zmângălésc, vb. IV. Tranz. ~ ◊ (Fig.) Numai vârfurile cele mai înalte zgârâie cerul pe alocuri, zmângălind cu calcarul lor câteva stele albe.zmângălí (a
~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscăzmângălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmângălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zmângăleáscă