ZMÂNGĂLÍRE s. f. v. mâzgălire.
ZMÂNGĂLÍ vb. IV. v. mâzgăli.
ZMÂNGĂLÍ vb. IV. v. mâzgăli.
ZMÂNGĂLÍ, zmângălésc, vb. IV. Tranz. ~ ◊ (Fig.) Numai vârfurile cele mai înalte zgârâie cerul pe alocuri, zmângălind cu calcarul lor câteva stele albe.
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmângălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zmângăleáscă