ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te, adj. (Rar) Agitat, frământat, zbuciumat. V. zmăcina.
ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te, adj. (Pop.) Agitat, frământat, zbuciumat, zguduit. – V. zmăcina.
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina.
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Pop.) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Lat. *ex-machinare.
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. 2. Tranz. A scutura, a zgâlțâi, a agita. 3. Tranz. A desface, a descompune. (din smâc¹ + suf. expresiv -na, cf. hâțâna, zgâlțâna; sau din lat. machĩnāre, cf. măcina; sau din lat. *exmācĕrāre)
zmăciná vb., ind. prez. 3 sg. zmácină