ZÍSĂ, zise, s. f. 1. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. 2. (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.
zísă (pop.) s. f., g.-d. art. zísei; pl. zíse
ZÍSĂ s. afirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, (livr.) aserțiune, propoziție, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.)
ZÍSĂ s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.
zísă, zíse, s.f. (înv.) 1. îndemn, sfat. 2. ordin, poruncă.
ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.
ZIS zísă (ziși, zíse) Care este poreclit. ◊ Așa-zis numit astfel (nemotivat sau convențional). /v. a zice
ZÍSĂ ~e f. 1) Ceea ce a fost zis; zicere; spusă. 2) rar Expresie concisă, deseori figurată, care conține o povață sau un gând înțelept; zicătoare; zicală; zicere. /v. a zice
ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj. Numit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis = pe nedrept numit astfel; fals; aparent. – V. zice.
ZIS, -Ă, ziși, -se, adj. 1. ~ ◊ (Substantivat) Zisul Dillon, după ce l-a luat deoparte…. ♦ Care are pretenția că este într-un anumit fel. 2. s.f. (mai ales la pl.) ~.
zis¹ adj. m., pl. ziși; f. zísă, pl. zíse
zis² s. n.
AȘA-ZÍS adj. pretins. (Un ~ inspector.)
ZIS adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, supra-numit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)
așá-zís adj. m., pl. așá-zíși; f. sg. așá-zísă, pl. așá-zíse
própriu-zís adj. m. [-priu pron. -priu], pl. própriu-zíși; f. sg. própriu-zísă, pl. própriu-zíse
sus-zís adj. m., pl. sus-zíși; f. sg. sus-zísă, pl. sus-zíse
zis adj. m., pl. ziși; f. sg. zísă, pl. zíse