ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.
ZINCÁ vb. I. tr. A acoperi un metal, un obiect etc. cu un strat (subțire) de zinc. [Cf. fr. zinquer].
ZINCÁ vb. I. Tranz. A acoperi un metal, un obiect cu un strat de zinc. (din fr. zinquer)
ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.
zincá (a ~) vb., ind. prez. 3 zincheáză
ZINCÁ vb. (TEHN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)
zincá vb., ind. prez. 1 sg. zinchéz, 3 sg. și pl. zincheáză
A ZINCÁ ~chéz tranz. tehn. v. A ZINCUI. /fr. zinquer