ZIGÓMĂ, zigome, s. f. Prelungire a osului temporal, care leagă acest os cu osul molar; os zigomatic. – Din fr. zygoma.
ZIGÓMĂ s.f. (Anat.) Prelungire a osului temporal. [ fr., gr. zygoma].
ZIGÓMĂ, zigóme, s.f. Os pereche care constituie umerii obrajilor; os molar¹. [g.-d. art. zigómei] (din fr. zygoma) [morf. DOOM]
ZIGÓMĂ s. f. Prelungire a osului temporal care leagă acest os cu osul molar. – Fr. zygoma ( gr.).
zigómă s. f., g.-d. art. zigómei; pl. zigóme
ZIGÓMĂ s. (ANAT.) os molar, os zigomatic.
zigómă s. f., g.-d. art. zigómei; pl. zigóme