ZGÂNDĂRÍRE, zgândăriri, s. f. Acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei. – V. zgândări.
ZGÂNDĂRÍRE, zgândăriri, s. f. Acțiunea de a zgândări; scormonire; fig. ațâțare, întărâtare, sâcâire.
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăríri
ZGÂNDĂRÍRE s. 1. râcâială, (pop.) scociorâre, (reg.) zgâpcilire, (Olt.) zgâmăire. (~ unei răni.) 2. răs-colire, scormonire, scormonit, (pop.) scociorâre. (~ jarului.)
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgândărírii; pl. zgândăríri
ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec.
A ZGÂNDĂRÍ ~ésc tranz. 1) (pământ, gunoi, paie etc.) A răscoli dând la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. 2) (focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a arde mai tare; a răscoli; a scormoni; a zădărî. 3) (răni, bube) A irita prin rupere sau scărpinare. 4) fig. (sentimente, amintiri etc.) A readuce în memorie (producând durere sufletească); a scormoni; a răscoli. 5) fig. (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare; a ațâța; a incita; a stârni; a întărâta. /Orig. nec.
ZGÂNDĂRÍ, zgândărésc, vb. IV. Tranz. 1. (Pământ, gunoi, paie, etc.) A răscoli dând la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. 2. (Focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a arde mai tare; a răscoli; a scormoni; a zădărî. 3. (Răni, bube) A irita prin rupere sau scărpinare. 4. (Fig.; Sentimente, amintiri, etc.) A readuce în memorie (producând durere sufletească); a scormoni; a răscoli. 5. (Fig.; Ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare; a ațâța; a incita; a stârni; a întărâta. (Et. nec.)
ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV. Tranz. 1. A răscoli, a scormoni, a râcâi. ♦ Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi. 2. A irita o rană, o bubă etc. 3. A atinge ușor coardele unui instrument muzical; a zdrăngăni.
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgăndăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
ZGÂNDĂRÍ vb. 1. a (se) râcâi, (pop.) a (se) scociorî, a (se) zădărî, (reg.) a (se) zgâncili, (Olt.) a (se) zgâmăi. (Nu-ți mai ~ rana.) 2. v. scormoni.
ZGÂNDĂRÍ vb. v. ațâța, stârni, zdrăngăni.
zgândărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc, imperf. 3 sg. zgândăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. zgândăreáscă