ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.
ZEFÍR s.m. Vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) vânt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros].
ZEFÍR s.n. Țesătură ușoară de bumbac, întrebuințată la confecționarea cămășilor, a bluzelor etc. [Pl. -ruri, -re. / fr. zéphyre, cf. lat. zephyrus, gr. zephyros].
ZEFÍR s. n. 1. vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. țesătură ușoară de bumbac, pentru cămăși, bluze etc. ( fr. zephyr, lat. zephyrus)
ZEFÍR¹ s. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. ext. adiere. – Fr. zéphyr (lat. lit. zephyrus).
ZEFÍR², zefiruri, s. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Fr. zéphir, zéphyre.
zefír¹ (vânt) s. m., pl. zefíri
zefír² (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri
ZEFÍR s. (MET.) adiere, boare, (rar) aură. (~ul mișcă ușor frunzele.)
zefír (-ri), s. m. – Boare, briză. – Mr. zefir. Fr. zéphyre, și înainte (sec. XIX), din ngr. ζέφυρος.
zefír (vânt) s. m., pl. zefíri
zefír (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri
ZEFÍR¹ ~i m. Vânt ușor de primăvară. /fr. zéphyr, lat. zephyrus
ZEFÍR² ~uri n. 1) Pânză fină de bumbac, din care se confecționează în special obiectele de lenjerie. 2) la pl. Varietăți de astfel de țesătură. /fr. zéphyr, lat. zephyrus