ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Pop.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. -ătură.ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Pop.) Sfărâmătură. – Din zdrumica + suf. -(ă)tură.zdrumicătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zdrumicâtúrii
; pl. zdrumicătúriZDRUMICĂTÚRĂ s. v. sfărâmătură.zdrumicătúră s. f., g.-d. art. zdrumicătúrii; pl. zdrumicătúriZDRUMICĂTÚRĂ ~i f. pop. Ceea ce rămâne în urma zdrumicării. /a zdrumica + suf. ~ătură