ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Pop.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. -ătură.
ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Pop.) Sfărâmătură. – Din zdrumica + suf. -(ă)tură.
zdrumicătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zdrumicâtúrii; pl. zdrumicătúri
ZDRUMICĂTÚRĂ s. v. sfărâmătură.
zdrumicătúră s. f., g.-d. art. zdrumicătúrii; pl. zdrumicătúri
ZDRUMICĂTÚRĂ ~i f. pop. Ceea ce rămâne în urma zdrumicării. /a zdrumica + suf. ~ătură