ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – V. zdrumica.
ZDRUMICÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire.
zdrumicáre (pop.) s. f., g.-d. art. zdrumicắrii; pl. zdrumicắri
ZDRUMICÁRE s. v. distrugere, nimicire, po-topire, prăpădire, sfărâmare, zdrobire.
zdrumicáre s. f., g.-d. art. zdrumicării; pl. zdrumicări
ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ Fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.
A ZDRUMICÁ zdrúmic tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A preface în bucăți (prin presare, lovire etc.); a sfărâma; a zdrobi. 2) (fructe, legume) A face să-și piardă forma (prin presare, strângere etc.); a strivi, a turti, a zdrobi; a chiflici. 3) fig. A face să nu mai existe; a omorî prin mijloace violente; a zvânta; a distruge; a nimici; a zdrobi; a prăpădi. /Contaminare între a dumica și a zdrobi
ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ A nimici, a distruge. – Din dumica (după zdrobi).
zdrumicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zdrúmică
ZDRUMICÁ vb. v. distruge, mărunți, nimici, pisa, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
zdrumicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. zdrúmică, imperf. 3 sg. zdrumicá