ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.ZDROBITÓR2, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; covârșitor. Argument zdrobitor.
– Din zdrobi + suf. -(i)tor.ZDROBITÓR1, zdrobitoare, s. n. Meliță. – Din zdrobi + suf. -(i)tor.zdrobitór1 adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoárezdrobitór2 (reg.) s. n., pl. zdrobitoáreZDROBITÓR adj. v. extenuant.ZDROBITÓR adj. v. decisiv, determinant, hotărâtor.ZDROBITÓR s. v. meliță.zdrobitór adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáreZDROBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și fig. Care zdrobește; nimicitor; distrugător; distructiv. Boală ~oare. Critică ~oare. 2) Care înlătură orice îndoială; cu caracter determinant. Argument ~. /a zdrobi + suf. ~tor