ZBUGHÍRE, zbughiri, s. f. Acțiunea de a zbughi și rezultatul ei. – V. zbughi.
zbughíre (rar) s. (., g.-d. art. zbughírii; pl. zbughíri
zbughíre s. f., g.-d. art. zbughírii; pl. zbughíri
ZBUGHͲ, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi¹.
A ZBUGHÍ ~ésc tranz. : A o ~ a pleca grăbit și pe neobservate; a o șterge. /Din zbughi
ZBUGHͲ, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă. ◊ (La imper., cu valoare de interj.) Înjugă boii la car și zbughi-o, băiete! (ȘEZ.) – Din zbughi¹.
zbughí² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
ZBUGHÍ vb. (fig.) a o șterge. (A ~t-o imediat de acolo.)
ZBUGHͲ, zbughésc, vb. IV. Tranz. ~ (din zbeg)
zbughí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 sg. și pl. zbugheáscă