ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. Uscat, zvântat. – V. zbici1.ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. Uscat, zvântat. – V. zbici2.ZBICÍT adj. v. uscat.zbicít1, zbicítă, zbicíți, zbicíte, adj. (reg.) smucit, eliberat din strânsoare.ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec.ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec.A SE ZBICÍ se ~éște intranz. A se usca puțin (la suprafață); a se zvânta. /Orig. nec.A ZBICÍ ~ésc
tranz. A face să se zbicească; a zvânta. /Orig. nec.ZBICÍ3, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci.ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta.ZBICÍ vb. v. usca.ZBICÍ vb. v. smuci, zbate.ZBICÍ1, zbicésc, vb. IV. ~ (din sb. zbječi se = a se strânge, a se zgârci)zbicí (a se usca, a se smuci) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbicésc, 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zbiceáscă