ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit1. – Zbengui + suf. -eală.ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zburdălnicie; zbănțuială[1].zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéliZBENGUIÁLĂ s. 1. v. hârjoneală. 2. v. joacă.zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéliZBENGUIÁLĂ zbenguiéli f. 1) Caracter zbanghiu; zburdălnicie; neastâmpăr; zbânțuială. 2) Joacă voioasă, însoțită de multă mișcare; zburdălnicie; zbânțuială. /a se zbengui
+ suf. ~eală