ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci¹ + suf. -tură.
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); rid, cută, creț. – Din zbârci¹ + suf. -(i)tură.
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri
ZBÂRCITÚRĂ s. v. rid.
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcitúri, s. f. ~; (Peior.) Persoană decrepită și bolnăvicioasă.
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbârcitúrii; pl. zbârcitúri
ZBÂRCITÚRĂ ~i f. mai ales la pl. Încrețitură a pielii (mai ales pe față); rid; cută; creț, dungă. /a se zbârci + suf. ~tură