ZBÂRCI², zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci¹ (derivat regresiv).
ZBÂRC͹, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča.
ZBÂRCI², zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Postverbal al lui zbârci.
ZBÂRC͹, zbârcesc, vb. IV. Refl. A face zbârcituri; a se strânge în cute; a se încreți. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Comp. bg. bărča.
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
ZBÂRCI s. v. creț, cută, dungă, încrețitură, rid, zbârcitură.
ZBÂRCÍ vb. 1. v. rida. 2. (pop.) a se pomăi, (reg.) a se pomi, a se pomisi. (După boală i s-a ~ trupul.)
ZBÂRC͹, zbârcésc, vb. IV. ~ 2. Tranz. A face să tremure (o suprafață netedă, oglinda apei, etc.). (din zbâr prin încrucișare cu bg. bărčă = a încreți [deriv. directă din bg. e dificilă d.p.d.v. fonetic])
ZBÂRCͳ, zbârcésc, vb. IV. Intranz. A rata (lovitura), la jocurile de copii. (prob. de la strigătul zbâr sau zbârci, folosit pentru a intimida jucătorul aflat la rând)
zbârci s. n., pl. zbârciuri
zbârcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbârcésc, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zbârceáscă
A SE ZBÂRCÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre piele) A face zbârcituri; a căpăta riduri; a se rida; a se încreți; a se cuta. 2) fig. A manifesta nemulțumire printr-o grimasă; a se încreți. /cf. bulg. bărța
A ZBÂRCÍ ~ésc 1. intranz. : ~ din nas a) a manifesta nemulțumire; b) a fi mofturos; a face mofturi. 2. tranz. : ~ sprâncenele a lua o înfățișare supărată; a se încrunta. /cf. bulg. bărța