ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală.ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. Zbânțuire. – Din zbânțui + suf. -eală.zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii
; pl. zbânțuiéliZBÂNȚUIÁLĂ s. v. joacă.zbânțuiálă s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéliZBÂNȚUIÁLĂ ~iéli f. Joacă voioasă, însoțită de multă mișcare; zburdălnicie; zbenguială. /a se zbânțui + suf. ~eală