ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală.
ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. Zbânțuire. – Din zbânțui + suf. -eală.
zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
ZBÂNȚUIÁLĂ s. v. joacă.
zbânțuiálă s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
ZBÂNȚUIÁLĂ ~iéli f. Joacă voioasă, însoțită de multă mișcare; zburdălnicie; zbenguială. /a se zbânțui + suf. ~eală