X

ZAVISTII

ZAVISTIÍ vb. IV. v. zavistui.ZAVISTIÍ vb. IV. v. zavistui.ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ◊ Intrigă, pâră. ◊ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĩ.ZAVÍSTIE ~i f. înv. 1) Sentiment de nemulțumire egoistă provocat de situația în societate sau de realizările cuiva; invidie; pizmă. 2) Atitudine dușmănoasă; dușmănie; ură; vrăjmășie; ostilitate. [G.-D. zavistiei; Sil. -ti-e] /sl. zavistijeZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv. și arh.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă. – Slav (v. sl. zavistĩ).zavístie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavístia (-ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile

(-ti-i-)ZAVÍSTIE s. v. animozitate, ceartă, ciudă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gelozie, gâlceavă, intrigă, invidie, învrăjbire, litigiu, mașinație, necaz, neînțelegere, pică, pizmă, pornire, ranchiună, uneltire, vrajbă, zâzanie.zavístie (-ii), s. f. – 1. Invidie, pizmă, reavoință. – 2. Intrigă. Sl. zavistije (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 471; Conev 100). – Der. zavistios, adj. (invidios; intrigant); zavistnic, adj. (invidios; intrigant), din sl. zavistĭnikŭ;
zavistnicie, s. f. (înv., invidie); zavistui (var. zavistii), vb. (a invidia; a pizmui, a urî), cf. sl. zavistvovati.zavístie s. f. (sil. -ti-e), art. zavístia (sil. -ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (sil. -ti-i-)
Povestitor:
Related Post

This website uses cookies.