ZĂUITÁ, zăúit, vb. I. Tranz. (Reg.) A uita. – Ză- + uita.
ZĂUITÁ, zăúit, vb. I. Tranz. (Reg.) A uita. – Din ză- ( sb. za) + uita.
zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită
ZĂUITÁ vb. v. privi, uita, vedea.
zăuitá vb., ind. prez. 1 sg. zăúit, 3 sg. și pl. zăúită