ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din bg. zatok.ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Bg.
zatok.zătoácă (reg.) s. f., g.-d. art. zăloácei; pl. zătoácezătoácă s. f., g.-d. art. zătoácei; pl. zătoáceZĂTOÁCĂ ~ce f. pop. Braț al unei ape curgătoare, situat între malul acesteia și o insulă. /bulg. zatok