ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Tc. sarraf.zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfiZARÁF s. (înv.) târgar. (~ul schimba banii.)ZARÁF s. v. bancher, cămătar.zaráf (-fi), s. m. – Cămătar. bancher. – Mr.
săraf, megl. zăraf. Tc. (arab.) sarraf (Roesler 592; Șeineanu, II, 386; Ronzevalle 110), cf. ngr. ζαράφι, alb., bg., sb. saraf. – Der. zărăfie, s. f. (localul zarafului; cămătărie); zaraflîc, s. n. (schimb, speculație cu bani).zaráf s. m., pl. zaráfiZARÁF ~i m. înv. 1) Persoană care se ocupa cu schimbul banilor. 2) Persoană care se îndeletnicea cu împrumutul de bani în schimbul unei camete; cămătar. 3) Casier la o vistierie. /turc. sarraf