ZĂPĂITÚRĂ, zăpăituri, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură.ZĂPĂITÚRĂ, zăpăituri, s. f. (Reg.) Zăpăit. – Din zăpăi + suf. -(i)tură.zăpăitúră (-pă-i-)
(reg.) s. f., g.-d. art. zăpăitúrii; pl. zăpăitúriZĂPĂITÚRĂ s. v. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură.zăpăitúră s. f. (sil. -pă-i-), g.-d. art. zăpăitúrii; pl. zăpăitúri