ZĂPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi.
ZĂPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; lătrat, hămăit.
zăpăít (reg.) s. n., pl. zăpăitóri
ZĂPĂÍT s.n. pl. zăpăíturi
ZĂPĂÍT s. v. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură.
zăpăít s. n., pl. zăpăíturi
ZĂPĂÍ, pers. 3 zắpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.
ZĂPĂÍ, pers. 3 zắpăie, vb. IV. Intranz. (Reg., despre câini) A lătra, a hămăi. – Onomatopee.
zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie
ZĂPĂÍ vb. v. hămăi, lătra.
zăpăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá