ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Zăngăni + suf. –tură.ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Din zăngăni
+ suf. -(i)tură.zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúriZĂNGĂNITÚRĂ s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri