ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură.ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Din zâmbi
+ suf. -(i)tură.zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúriZÂMBITÚRĂ s. v. surâs, zâmbet, zâmbire.zâmbitúră s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri