ZĂLUZÍT, –Ă, zăluziți, –te, adj. (Reg.) Înnebunit, năucit, sărit (din minți) – V. zăluzi.
ZĂLUZÍT, -Ă, zăluziți, -te, adj. (Reg.) Înnebunit, năucit, sărit (din minți). – V. zăluzi.
ZĂLUZÍT adj., s. v. alienat, dement, descre-ierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.
zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă
ZĂLUZÍ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.
zăluzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăluzeáscă