ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscăZĂLUZÍ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.zăluzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăluzeáscăZĂLÚD, –Ă, zăluzi, –de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.ZĂLÚD ~dă (~zi, ~de) 1) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; zănatic; zăpăcit; smintit; țicnit; scrântit; bezmetic. 2) Care este nestatornic; fluturatic. 3) Care vădește lipsa de inteligență; prost; nerod; năuc; stupid; netot; tont; nătărău; nătâng. /bulg. zaluden
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; neserios, ușuratic. 3. Prost, tembel. – Bg. zaluden.zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúdeZĂLÚD adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, buimac, buimăcit, derutat, descreierat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.zălúd (-dă), adj. – Smintit, nebun. Sl., cf. sl. ludŭ „prost”, bg. zaludo, zaluden „leneș” (Conev 100; Scriban), sb., cr. sulud „nebun”. – Der. zăluzi, vb. (a se sminti), în Mold.; zăluzenie, s. f. (tîmpire).zălúd adj. m., pl. zălúzi; f. sg. zălúdă, pl. zălúde