ZĂLÚD, –Ă, zăluzi, –de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; neserios, ușuratic. 3. Prost, tembel. – Bg. zaluden.
zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde
ZĂLÚD adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, buimac, buimăcit, derutat, descreierat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.
zălúd (-dă), adj. – Smintit, nebun. Sl., cf. sl. ludŭ „prost”, bg. zaludo, zaluden „leneș” (Conev 100; Scriban), sb., cr. sulud „nebun”. – Der. zăluzi, vb. (a se sminti), în Mold.; zăluzenie, s. f. (tîmpire).
zălúd adj. m., pl. zălúzi; f. sg. zălúdă, pl. zălúde
ZĂLÚD ~dă (~zi, ~de) 1) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; zănatic; zăpăcit; smintit; țicnit; scrântit; bezmetic. 2) Care este nestatornic; fluturatic. 3) Care vădește lipsa de inteligență; prost; nerod; năuc; stupid; netot; tont; nătărău; nătâng. /bulg. zaluden