ZĂLÓG¹ s. m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
ZĂLÓG², zăloguri, s. n. (Pop.) Amanet, garanție, gaj, chezășie ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Din sl. zalogŭ.
ZĂLÓG, zăloage, s. n. (Înv. și arh.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Slav (v. sl. zalogŭ).
zălóg¹ (arbust) s. m., pl. zălógi
zălóg² (garanție) (pop.) s. n., pl. zăloáge
ZĂLÓG¹ s.m. (arbust, v. zălog¹), pl. zălógi
ZĂLÓG² s.f. (amanet, v. zălog²), pl. zălóguri / zăloáge
ZĂLÓG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.
ZĂLÓG s. v. amanet, gaj, garanție, ipotecă, ostatic, sechestru.
ZĂLÓG³, zălógi, s. m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)
zălóg (-gi), s. m. – 1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog. – Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș, s. m. (posesorul unui gaj).
zălóg s. m. /zăloágă s. f. (arbust), pl. zălógi/zăloáge
zălóg (amanet) s. n., pl. zălóguri/zăloáge
ZĂLÓG ~oáge n. pop. Obiect de valoare lăsat sau luat drept garanție; amanet; gaj. A lăsa ~. [Pl. și zăloguri] /sl. zalogu