ZĂLAR

ZĂLÁR, (1) zălari, s. m. (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. –ar.ZĂLÁR², zălari, s. m. Meseriaș care face zale. – Din zale (pl. lui za

) + suf. -ar.ZĂLÁR¹, zălare, s. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.zălár¹ (meseriaș) s. m. pl. zălárizălár² (cârlig) (reg.) s. n., pl. zălárezălár (meseriaș) s. m., pl. zălárizălár (cârlig) s. n., pl. zăláre