ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.
ZAHEREÁ s. f. v. zaharea.
zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele
ZAHEREÁ s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oștile otomane.)
ZAHEREÁ s. v. furaj, nutreț.
zahereá (-éle), s. f. – Provizii alimentare, tain. – Var. zahar(e)a. Mr. zaire. Tc. (arab.) zahire (Roesler 592; Șeineanu, II, 381; Lokotsch 2181), cf. ngr. ζαχερέ, alb. zaire, bg. zahare. Sec. XVIII.
zahereá/zahareá s. f., art. zahereáua/zahareáua, g.-d. art. zaherélei/zaharélei; pl. zaheréle/zaharéle