ZĂHĂTUÍ vb. IV. v. zăhăi.
ZĂHĂTUÍ, zăhătuiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A sâcâi pe cineva. 2. Refl. A se pierde, a se rătăci; a se prăpădi. – Din zăhăi.
ZĂHĂTUÍ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, pierde, plictisi, rătăci, sâcâi, supăra.