ZAHAREÁ, s. f. v. zaherea.
ZAHAREÁ, zaharele, s. f. (Turcism înv.) Hrană, provizii (pentru armată). ♦ (Reg.) Tain pentru vite preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahereá s. f.] – Tc. zahire.
zahareá v. zahereá
zahareá v. zaherea
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.
zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele
zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea’ conj. prez. 3 să zăhăreáscă
zăhărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăhăreáscă